Visează

Am tot timpul din lume să stau și să visez...și pot face orice.
Trec pe acasă...în cameră cineva mi-a lăsat un buchet de micşunele într-un pahar şi ştiu exact de la cine sunt. Mă duc să-i mulţumesc, deşi nu ştiu exact unde să-l găsesc, dar e visul meu şi reuşesc...din amintiri îi revăd chipul, un zâmbet e de ajuns.
Îmi reiau călătoria...m-aş duce tocmai pe lună, dar nu e nimeni care să-mi ţină de urât, aşa că renunţ.
Mă strecor printre fotografii, fac parte din fiecare scenă...acolo m-au pus să fac poza,în cea din dreapta pare să fie o zi de naştere, nu am ajuns prea târziu, tocmai desfăceau cadourile,iar cel mai mare e de la mine, doar eu fac regulile...Aici nu-i cunosc pe toţi, dar mă simt bine, e o atmosferă liniştită, însă nu rămân mult,merg mai departe.
M-am aşezat pe o frunză de tei, deşi nu îmi place mirosul prea tare...e noapte, dar se mai zăresc în depărtare câteva luminiţe de prin case sau blocuri...aud o muzică plăcută, iar vântul leagănă uşor crengile teiului şi mă dezechilibrez...dar mă aşez mai bine şi mi se face somn, mi se îngăduie să adorm...










How much time do we have? Not a lot...